Cum a ajuns să fie „detestat” consumul

Investițiile din bugetul statului (cheltuielile de capital) au intrat însă în al patrulea an de cădere, în ciuda faptului că economia crește.

Așa stând lucrurile, economiștii care contestă stimularea economiei prin consum excesiv au avut un argument în plus să critice această politică pe care o consideră păguboasă. Doar investițiile, spun ei, sunt în măsură să crească productivitatea care conduce la creșteri salariale, la mai multe locuri de muncă și la o economie care să facă față șocurilor.

Investiții versus consum- filosofie aflată în centrul disputei privind reducerea fiscalității – a ajuns în aceste zile o poveste care trece dincolo de simplele obiecții privind nivelul deficitului bugetar sau structural la care s-ar ajunge în urma aplicării măsurilor cuprinse în viitorul cod fiscal.

Ce a stimulat consumul în ultimii ani

După creșteri spectaculose de două cifre din anii premergători crizei, cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul (care reflectă cel mai bine evoluția consumului) a scăzut trei ani la rând, între 2009 și 2011. A crescut infim în 2012 și 2013 – au fost ani în care majoritatea aștepta revenirea economiei din consum – pentru ca o creștere importantă să fie realizată în 2014, un plus de 7%.

Cum s-a ajuns la aceasta? Creșterea consumului este pusă de cei mai mulți dintre economiști pe seama creșterii salariilor, care au avansat și ele cu 7% anul trecut. Avansul puternic al consumului în 2014 a coincis cu o creștere economică de 2,8%, însă investițiile în economie (publice și private) au continuat să scadă anul trecut cu 3% (după scăderi în 2009, 2010, 2012 și 2013 și un singur an de creștere, 2011). Abia în al patrulea trimestru din 2014 ele au crescut cu 3% și au continuat o evoluție bună de 8,5% în T1 2015.

Este evident aici impactul pozitiv asu­pra investițiilor private (căci cele publice continuă să scadă) al măsurii de eliminare a impozitului pe profitul rein­vestit, luată în vara trecută, dar și al reducerii cu cinci puncte a CAS la angajator.

Însă cheltuielile de capital (investițiile din buget) au continuat să scadă și în 2014 (minus 4,6%), pentru al treilea an consecutiv, ani în care s-au înregistrat totuși creșteri economice. Au continuat să scadă și în acest an, cu 24% în T1.

Guvernul s-a îngrijit, prin urmare, să refacă salariile bugetarilor, a majorar salariul minim, stimulând consumul, dar a neglijat investițiile.

La creșterea economică de 2,8% înregistrată anul trecut, consumul final a contribuit cu 3,6%, în vreme ce investițiile (formarea brută de capital fix) au avut o contribuție negativă de minus 0,8% (date provizorii 2). Situația s-a repetat în T12015 – la creșterea economică de 4,3% consumul final a contribuit cu 3,1%, iar investițiile cu doar 1,2%.

Datele semnal ale INS pentru T2 indică însă o încetinire a creșterii economice – un plus de doar 0,1% în T2 față de T1, iar economia nu va crește, cred mulți economiști, cu mai mult de 4% pe întregul an.

Este o creștere potențială maximă dincolo de care economia poate avea de suferit dacă este stimulată artificial (prin consum), spune și guvernatorul Băncii Naționale Mugur Isărescu, atunci când amendează dur măsurile de relaxare fiscală cuprinse în noul cod fiscal. Așadar, din date se vede că în 2014 cel puțin consumul a crescut ca urmare a primirii unor stimulente fiscale (majorări de salarii, reduceri de CAS, reducerea TVA la pâine). Consumul va fi impulsionat din nou de reducerea TVA la alimente.

Așadar, cererea crește, dar nu și oferta, pentru că nu se fac investiții. O economie poate crește sănătos prin investiții, nu doar prin consum. Prin urmare, guvernul, dacă are bani, să stimuleze și investițiile, care au crescut într-un singur an (2011) din ultimii șapte ani când a debutat actuala criză, spun economiștii care critică relaxarea fiscală amplă.

„În interpretarea noastră, la Banca Națională creșterea economică de 4% este spre limita potențialului economic al momentului. A stimula doar pe latura consumului o economie aflată în creștere spre limita de potențial înseamnă a o dopa, și asta nu o face să crească sănătos, puternic și durabil”, a susținut guvernatorul Isărescuîntr-un interviu publicat marți în Revista 22 și care a făcut multă vâlvă din cauza tonului aspru folosit de guvernator.

Trebuie crescută productivitatea prin investiții, nu stimulat consumul prin majorarea deficitelor, ceea ce pune în pericol nu doar politica bugetară, ci și pe cea monetară mai susține guvernatorul.

Deși majoritatea economiștilor au rezerve față de nivelul reducerilor fiscale și se tem de derapajul deficitului, reticența care a crescut puternic după ce guvernul a anunțat și majorări salariale de dimensiuni alarmante, o parte din ei, între care Laurian Lungu, insistă că impactul măsurilor noului cod fiscal este mai util de analizat din perspectiva veniturilor bugetare totale fiscale datorită modificării comportamentului agenților economici ca reacție la aceste măsuri (efectul de runda a doua).

„Din această perspectivă și din experiența ultimilor 15 ani se pot face două observații empirice. Prima este că scăderile de taxe și impozite au dus la creșterea raportului venituri fiscale/PIB pe mai mulți ani, în timp ce creșterea fiscalității a redus acest raport, dupa cel mult un an. A doua observație este că, per ansamblu, eficiența colectării veniturilor bugetare, măsurată de acest raport, a scăzut constant din 2000 încoace.

Din aceste considerente, discuțiile curente pe subiectul necesarului de spațiu fiscal nu ating de fapt punctul cheie. Și anume că, din punct de vedere al încasărilor veniturilor bugetare, România se află în dreapta curbei Laffer. Deci, în mod normal, dată fiind capacitatea admistrativă de colectare astăzi, o reducere a fiscalității ar trebui să ducă la o creștere a veniturilor la buget peste cel mult unul sau doi ani. Ca și strategie de relaxare fiscală, soluția adoptată (aparent) în cazul TVA (de etapizare a reducerii TVA – n.red.) este inefficientă din punct de vedere economic. TVA ar fi trebuit fie să scadă la 19% din 2016 ori, dacă se face în doua etape cum este propunerea curentă, trebuia eșalonată în proporții relativ egale”, spune economistul Laurian Lungu.

Potrivit acestuia, în acest moment, problema de fond pentru echilibrul bugetului constă mai puțin în efectul măsurilor de relaxare fiscal, ci mai ales în preconizatele creșteri aberante ale salariilor bugetare.

„Aceasta abordare reflectă și prioritățile autorităților vis-a-vis de cheltuielile bugetare precum și absența oricărei viziuni sau filozofii fiscale. Atât timp cât aceste ultime doua atribute nu se vor cristaliza la nivelul tuturor partidelor politice din România, orice speranță de reformă structurală a modului cum se gândesc politicile fiscale – extrem de necesară de altfel! – va rămâne doar în stadiul de intenție”.

În T1 2015 consumul a crescut cu 3%, dar investițiile bugetului (cheltuielile de capital) au scăzut cu 24% față de T1 2014.

Iulian Anghel este editor al Ziarului Financiar